2025
Infragil are la bază mai multe cercetări artistice realizate în cadrul rezidențelor avute de Letizia Bonanno, Cosmin Popan, Ersi Varveri și Gijs Waterschoot în zona de coastă a Mării Negre din România în vara anului 2025. Tematic, proiectul se situează la intersecția raporturilor pe care arta le stabilește cu infrastructura. Cum influențează infrastructura de transport al mărfii modalitățile de percepție sau posibilitățile de expresie artistică – sunt genul de întrebări călăuzitoare din proiect.
Rezultatele acestor cercetări, alături de o serie de discuții tematice, o publicație și alte activități specifice, se regăsesc reunite în expoziția de final de proiect organizată la București în toamna anului 2025.
Proiectul INFRAGIL este co-finanțat de Administrația
Fondului Cultural Național (AFCN). Proiectul nu reprezintă în mod necesar
poziția AFCN. AFCN nu este responsabilă pentru conținutul proiectului și
nici pentru felul în care acesta poate fi utilizat. Acestea sunt în întregime
responsabilitatea beneficiarului grantului.
Letizia Bonanno și Cosmin Popan urmăresc reziduurile cetățeniei industriale în două orașe siderurgice, Taranto (Italia) și Galați (România). Aceștia investighează traiectoriile socio-economice ale industrializării în două contexte foarte diferite folosindu-se de ecouriile locale ale ideologiilor național(ist)e și ale discursurilor modernității progresive din jurul a ceea ce ei numesc cetățenie industrială.
Letizia Bonanno și Cosmin Popan urmăresc reziduurile cetățeniei industriale în două orașe siderurgice, Taranto (Italia) și Galați (România). Aceștia investighează traiectoriile socio-economice ale industrializării în două contexte foarte diferite folosindu-se de ecouriile locale ale ideologiilor național(ist)e și ale discursurilor modernității progresive din jurul a ceea ce ei numesc cetățenie industrială.
Călătorilor,
În harta Infragil(ă), veți descoperi drumuri, conexiuni, ape și culmi, depresiuni sau linii de falie. Teritoriul mapat pornește de la 12 interviuri cu teoreticiene, artiști, activiști și profesioniste din diverse domenii. Fotogrammetriștii au selectat și editat ideile cele mai mapabile, iar cartografii au creat o reprezentare vizuală a lumii discuțiilor purtate.
Pentru că harta nu coincide niciodată cu teritoriul reprezentat, puteți urmări interviurile complete scanând codul QR de pe biletul (de călătorie) alăturat.
La umbra copacului banyan, ce se revarsă de pe copertă în călătoria voastră, stau laolaltă ființe și năluci. Să vă împrieteniți cu ele sau să le disecați, să le contestați veridicitatea ori drumul arătat, e în responsabilitatea voastră.
Asemeni banyan-ului care își apleacă ramurile în concepte epifite în text, ce generează, la rândul lor, rădăcini nenumărate, sperăm ca elementele disparate pe care le veți întâlni în drum să ducă la conexiuni neprevăzute, noi înțelegeri sau întrebări.
Harta nu caută să arate certitudini sau coordonate fixe, frontiere sau locuri exacte, ci mai degrabă să cultive atenția - față de cuvinte, față de tăceri, față de contradicții, față de ceea ce rămâne imposibil de cartografiat.
Poate vă veți rătăci. Poate veți reveni pe un traseu cunoscut, descoperind alte straturi sub cele știute.
Vă urăm la început de drum, cum spune poetul Tagore, „să plutiți printre ierburile și umbrele” din harta noastră.
Direcțiile sunt ale voastre.
Expoziția Oțel și Ferment s-a desfășurat în lunile septembrie-octombrie 2025 la Q Center de pe Str. Arcului 24, București. A cuprins o serie de lucrări vizuale, audio și artă culinară interactivă. Lucrările au fost realizate de către Letizia Bonanno, Cosmin Popan, Ersi Varveri și Gijs Waterschoot în cadrul unor rezidențe artistice ce s-au desfășurat pe perioada verii din același an. Expoziția este deschisă printr-o intervenție teoretică susținută de Ovidiu Țichindeleanu. Alte evenimente care fac parte din expoziție sunt o prezentare de carte și un artist talk moderat de către Octav Avramescu, o proiecție a filmului The Flowers Stand Silently, Witnessing, 2024 (17′ de Theo Panagopoulos) și concert Hijena Spit la Filaret 16.
Concept
Odinioară materialul care vestea noua societate și noul om, oțelul este redus astăzi la funcția sa instrumentală de a susține edificiul ideologic ale cărui suprafețe - mereu transparente, vălurite, modulare - ne iau ochii. Oțelul e în fundal, armătura care, deși se vede, trebuie să dispară, să se contopească cu întregul arhitectural, tot astfel cum multitudinea de oameni și de procese tehnologice, sociale și climatice, pe care producerea oțelului le presupune, trebuie să se estompeze în nebuloasa consumului. Transformarea prin călire a lumii - profeție pe care oțelul o anunța - s-a stins încet, înghițită de oceanul capitalului, iar acum lucrurile, spălate bine în fluidul său, separate în bule, purtate încoace și-ncolo de curenți uriași, prind să bolborosească și să fermenteze din nou, într-un fel pentru că nu mai au încotro, pentru că oceanul s-a dovedit a fi în același timp și un ocean și un deșert.